Bine ați venit!

Deşi la Bicaz a fost menţionat încă din 1904 „un muzeu silvic” pe Domeniul Coroanei, despre existenţa unei instituţii de acest gen nu se poate vorbi decât mult mai târziu. Astfel, muzeul actual a fost înfiinţat, la sugestia grupului de cercetători ai Academiei Române, la 1 noiembrie 1958, pentru ca aici „să fie prezentate în mod ştiinţific mărturiile legate de trecutul şi prezentul regiunii cercetate şi mai ales importantele transformări survenite în regiune în urma realizării hidrocentralei de la Bicaz”.

Primul director al instituţiei a fost Marcel Drăgotescu, prima locaţie fiind în atenansele Domeniului Coroanei, încă nedemolate (două cămăruţe – o locuinţă pentru director, cealaltă sală de expoziţie).

Deoarece spaţiul era impropriu, profesorul Marcel Drăgotescu, sprijinit de Iulian Antonescu, directorul Muzeului Regional din Bacău, a obţinut pentru muzeu, în anul 1961, clădirea Teatrului sătesc „Ion Kalinderu”.

După obţinerea noului sediu a urmat o muncă dificilă pentru adaptarea locaţiei la cerinţele unui muzeu (spaţii expoziţionale, depozite, laborator foto), astfel încât, în toamna anului 1961 se va deschide prima expoziţie permanentă de arheologie, dar şi prima expoziţie dedicată construcţiei hidrocentralei de la Bicaz.

În acest sens, s-au făcut mai multe deplasări la Bucureşti pentru obţinerea materialelor din săpăturile arheologice din zona lacului, formându-se astfel primele colecţii (paleolitic, neolitic, ev mediu).

Concomitent cu aceasta, Muzeul din Bicaz a preluat şi depozitul cu material etnografic de la Durău adunat de grupul de cercetători ai Academiei Române.

Foarte importante au fost demersurile şi deplasările la Muzeul Tehnic din Bucureşti, unde s-a discutat personal cu prof. ing. Dimitrie Leonida, pentru obţinerea de materiale despre începuturile hidrocentralei şi intervenţiile la Ministerul Energiei Electrice, în scopul obţinerii de fonduri, pentru ca istoria celei mai mari construcţii hidrotehnice din ţară să fie reprezentată în muzeu.

Deşi se dorea ca muzeul să se numească „ing. Dimitrie Leonida”, datorită condiţiilor specifice de atunci a primit titulatura de Muzeul Raional Bicaz, fiind subordonat Sfatului Popular al Raionului Piatra-Neamţ, prin Comitetul de Cultură şi Artă.

Odată cu reorganizarea administrativă a ţării în 1968, a primit denumirea de Muzeul Hidroenergetic Bicaz, aparţinând de Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă Neamţ. În anul 1970, Primăria oraşului Bicaz va prelua instituţia, care va deveni Muzeul Orăşenesc Bicaz, pentru ca din anul 1978 acesta să treacă în subordinea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ cu titulatura Muzeul de Istorie Bicaz.